Legumicultura in „contextul actual”

0

Sau cum a fost privita (si primita) investitia suta la suta privata de la Maia de catre niste functionari (tot suta la suta) de stat…
Interlocutor: Mihai DRAGOI, investitor particular

Ghilimelele din supratitlu fac trimitere directa la dezbaterea publica initiata in urma cu aproape o luna de Consiliul Judetean, dezbatere intitulata „Contextul actual si perspectivele agriculturii judetului Ialomita”, reuniune semnalata, de fapt, si apreciata de publicatia noastra. Prin aceste randuri, vom incerca sa restrangem discutia la doar unul dintre sectoarele agriculturii si, prin exemplificarea de la Maia, care ni s-a parut semnificativa apropo de „context”, sa fim chiar, cum s-ar spune, cu picioarele pe pamant spre a privi indeaproape ceea se se petrece, in fapt, in jurul nostru. Dar, pentru a intelege despre ce este vorba la Maia, sa facem cunostinta cu dl. Mihai Dragoi, „vinovatul” celor petrecute acolo.

Dintr-o capitala in alta
Pentru cei care inca nu v-au cunoscut, domnule Mihai Dragoi, incercati o scurta prezentare…
Pana acum cativa ani, aveam familia, casa, masa, cum se spune, in Capitala. Acolo, am infiintat firma Europrod Logistic Legume-Fructe, firma a carei activitate este definita chiar in titulatura. Spre a realiza ceea ce-mi propusesem sa fac, am calatorit mult peste hotare si, desigur, in tara. Stiam ca Maia este un bazin legumicol remarcabil – de fapt, intreaga zona a Urziceniului, cu Fierbinti, Brazi, Cosereni, Movilita, Rosiori si nu numai, pentru ca Ialomita insasi poate fi considerata nu doar un important granar al tarii, ci si un bazin legumicol –, fapt ce m-a determinat sa vin aici si sa ma stabilesc chiar, cu casa, cu masa, cu familia. Plecam dintr-o capitala, e adevarat, dar veneam in alta capitala, capitala legumiculturii, unde, credeam eu si cred si acum, ca-mi este locul atata vreme cat mi-am propus sa lucrez in si pentru legumicultura.

Lupta cu prejudecata
V-ati stabilit aici, aveti casa aici, ati devenit locuitor al comunei Maia si numai atat, pentru ca, iata, la alegerile din vara trecuta, ati devenit chiar consilier judetean, fiind, practic, membru al marii familii ialomitene, ca sa folosesc o sintagma desprinsa din limbajul patriotilor locali…
Asa este si dati-mi voie sa va spun ca nu ma deranjeaza patriotismul local – in conditiile in care unii, dintr-un exces de globalizare, de europenizare, se straduiesc sa se lepede si de patriotismul-patriotism, considerandu-l vetust –, nu ma deranjeaza intrucat simt deja ca sunt al locului. Si, fiind al locului, chiar si propriile mele fapte trebuie sa tina cont de cerintele, de trebuintele locului. De aceea am si venit aici. Sa privesc sectorul legumicol de aproape, sa stau de vorba cu oamenii, sa le descifrez calitatile spre a beneficia si eu de ele, dar sa le si descifrez prejudecatile, pentru ca, impreuna cu ei, sa lupt impotriva lor. Agricultura, in general, si legumicultura, in special, s-au confruntat si se confrunta cu multe prejudecati. in special legumicultura, intrucat, fiind la indemana oricui, aici traditia – care a fost si ramane un real tezaur – poate deveni chiar povara. Legumicultura a pastrat viu simtul proprietatii, dar, in conditiile in care proprietatea – care pentru el putea sa fie si un hectar – i-a fost furata taranului prin colectivizare, acest simt s-a transformat in individualism, care este cu totul altceva. De ce credeti ca legumicultorii intra mai greu in asociatii decat cultivatorii de grau sau porumb? Veti raspunde, desigur, ca acei cultivatori, de grau mai ales, au acceptat asocierea de nevoie, intrucat ei nu au mijloace de lucru, pe cand legumicultura se poate face si cu sapaliga… Ei bine, aici vroiam sa ajung. La sapaliga, la plugul tras de cal… Pentru ca, odata cu reconstituirea proprietatii, taranului nu i s-a oferit nimic altceva, nici din punct de vedere material, nici organizatoric. Mai mult, prin lichidarea ceapeurilor, taranul era greu sa mai perceapa drept lucru bun asocierea atata vreme cat cei de la Putere l-au determinat sa distruga el insusi ceea ce el insusi construise de fapt pana atunci, cu propria lui sudoare, intr-o asociere… Sa nu credeti ca ma bantuie nu stiu ce porniri apologetice, dar nu vi se pare ca batem prea mult pasul pe loc si ca jos nu se vor schimba lucrurile atata vreme cat este mai mult decat evidenta anchilozarea sus? Si, prin reflectie, in toate structurile corespondente din teritoriu… Nu-i suficient sa infiintam structuri noi, europene, important este sa le vedem si actionand ca acolo. Or, ce fac la noi aceste structuri? invart niste hartii, contabilizeaza niste informatii si difuzeaza niste informatii sau „vand ponturi”, vorba reclamei, „prietenii stiu de ce…” Investitia pe care o vedeti aici, la care ati fost martor de la asezarea primei caramizi, asta s-a vrut: o mana intinsa legumiculturii. O mana la indemana celor care lucreaza si actioneaza in cadrul structurilor agricole.

Ce s-a vrut aceasta investitie
Detaliati, domnule Dragoi.
In aceasta cladire sunt doua sali de conferinte, unde grupurile de producatori se pot intalni, pot comunica, pot primi informatii, pot urmari demonstratii, pot compara… Urmeaza alte incaperi cu alte destinatii precise. Pentru analize de laborator, analize facute de firme creditate, pentru ca e nevoie sa se cunoasca solul, apa folosita, samanta, sa nu se mai cultive haotic… Birou pentru distribuitorii de ingrasaminte, pesticide, erbicide. Pentru asigurari agricole, cu reprezentanti aici, care sa ia act de ceea se ce intampla in zona lor de referinta. Pentru consultanta juridica si pentru contabilitate. Si, desigur, un birou pentru implementare de programe in vederea obtinerii de fonduri. Toate reunite intr-o anume cursivitate, astfel incat producatorul sa nu mai fie nevoit sa alerge, misiunea lui fiind aceea de a produce in primul rand. Deci, e vorba de concentrarea unor servicii menite sa asigure informarea, dar si certificarea, iar in prelungirea acestor servicii, hala de jos da posibilitatea sortarii produselor, etichetarii, depozitarii, totul constituindu-se intr-un fel de dispecerat cu doua componente de baza: productie si valorificare. Prin valorificare intelegand comercializare, dar si industrializare, intrucat, in perspectiva, aici urmeaza sa avem si o fabricuta de conserve.
Investitia este terminata, spatiile, deci, exista, dar e nevoie si de dotare, nu?
Desigur. Toate acestea au fost vazute de directorul general al Agentiei Nationale de Consultanta Agricola, Viorel Morarescu, care a apreciat initiativa spunandu-mi, promitanu-mi in mod solemn de fapt, ca dumnealor beneficiaza de un program prin care pot obtine finantare spre a utila sala de conferinte cu cele necesare, ca si laboratoarele, existand chiar sansa unei masini destinata celor veniti sa lucreze aici. Pentru ca asa ar fi normal, cei care lucreaza in si pentru agricultura la nivelul diferitelor structuri sa vina aici spre a fi mult mai aproape de ceea ce se intampla intr-un domeniu sau altul. Eu ofer locatia cu titlu gratuit si dumnealor sa vina sa lucreze. Ca sa miscam lucrurile din loc. Am incercat sa adun aici experienta din Olanda, Belgia, Franta Austria, Germania si din alte tari pe unde am fost, sa deschid, asadar, un drum deja batut, ca sa nu mai fim nevoiti sa o luam de la capat cu fel si fel de experimente. Pentru ca, asa cum s-a vazut, incerc sa creez un sistem, un sistem de lucru de care sa beneficieze si factorii responsabili din agricultura, dar si producatorii. Producatori care sa nu mai bata drumuri pentru nu stiu ce hartie pe la capitala judetului sau aiurea, si care, la valorificarea produselor, sa scape de bisnitari si sa intre intr-un circuit favorabil lor si, mai ales, legal, iar lucratorii de stat, responsabili de punerea in practica a unor programe sau chiar statute, cum ar fi cel al consultantei agricole, sa poate sa-si valorifice, la randu-le, potentele intelectuale si profesionale. Daca nimeni nu este interesat de aceasta investitie, desigur ea va fi pusa la punct tot in sistem privat, dar, in aceste conditii, totul va costa iar, pentru inceput, producatorii, carora le e teama de simpla asociere, nu cred ca vor avea accesul cuvenit… Dar poate ca o dezbatere, chiar aici la fata locului cu factori responsabili, ar limpezi si mai bine lucrurile. Eu ii astept…
 
Ion Alecu

Lăsați un mesaj