În învăţământul ialomiţean, un post plãtit de stat pentru numai 12 copii!

0

În Ialomiţa, sunt 46.738 de preşcolari şi elevi, pentru care lucrează nu mai puţin de 3.817 angajaţi, cadre didactice, personal didactic auxiliar şi personal nedidactic. Sunt şcoli în care numărul de elevi nu justifică salariazarea personalului, iar cheltuielile s-ar reduce dacă unităţile de învăţământ ar fi comasate, caz în care nu mai trebuie plătit decât transportul copiilor dintr-o localitate în alta.

Adoptarea unui Cod al Educaţiei, prin care responsabilitatea privind modul în care este organizat învăţământul la nivel local este pasată consiliilor locale ar putea convinge consilierii să ia astfel de decizii, mai ales că sumele pe care statul le va trimite către administraţiile locale vor depinde nu de numărul de salariaţi din şcoli şi grădiniţe, ci de numărul de copii şi elevi.

Au numai drepturi!

Conflictul pe legea unică de salarizare din sistemul bugetar, întreţinut frenetic de tot felul de lideri de sindicat îmbogăţiţi şi din prestaţiile orale de pe posturile de televiziune centrale, aduce în atenţia opiniei publice nemulţumirile pe care le au cei care lucrează în învăţământ. Este limpede că veniturile sunt mici, pentru mulţi salariaţi din sistem, dar opoziţia la orice idee de schimbare, de restructurare a sistemului nu face altceva decât să menţină o stare de tensiune, atât printre salariaţi, cât şi printre beneficiari (preşcolari şi şcolari) şi părinţii acestora.

Că se vorbeşte doar despre drepturile pe care salariaţii din sistem le au, fără a se aminti de obligaţii, că se evită orice subiect cu cifrele în faţă (altele, care nu vizează veniturile), pentru că ar ieşi la lumină informaţii care nu sunt pe placul sindicaliştilor este o metodă folosită mai ales înaintea începerii anului şcolar sau a organizării examenelor naţionale. Probabil că, dacă s-ar trece dincolo de frazele de faţadă, toţi cei care urmăresc astfel de dispute ar înţelege mult mai bine care sunt problemele.

Tocmai că nimeni nu vorbeşte despre aşa ceva, prezentăm cifrele valabile pentru judeţul Ialomiţa. Şi vom continua pe acest subiect, pentru că sunt multe zone ale învăţământului care sunt păstrate în umbră, tocmai pentru că ar răsturna logica liderilor de sindicat!

Învăţământul primar, la limita de jos

Conform ultimelor cifre, în Ialomiţa sunt 2.056 de clase (grădiniţe, şcoli, licee, şcoli de arte şi meserii) pentru 45.507 preşcolari şi elevi (datele din luna iunie indicau un număr de 46.738 de copii). Ceea ce înseamnă o medie de 22,13 copii pentru fiecare clasă. De partea cealaltă, numărul total de salariaţi din sistem este de 3.817 de persoane. Sunt 3.062 de norme didactice, 235 de posturi pentru personalul didactic auxiliar şi 519,5 posturi pentru personalul nedidactic. Sunt diferenţe foarte mari dacă este să ne referim la numărul de copii aferent unei norme didactice. Dacă menţionăm numai cadrele didactice, atunci media porneşte de la 11,5706 de elevi pe normă didactică, în cazul claselor a VIII-a, şi ajunge la 30,1669, pentru clasele a XII-a. Cu alte cuvinte, numărul de copii creşte de aproape 3 ori, între clasele a VIII-a şi a XII-a. Bine, în cazul liceelor, numărul de copii pe norma didactică depăşeşte 20, chiar dacă este vorba de învăţământ la zi sau seral, în timp ce, în învăţământul primar (clasele I-IV), numărul este între 11 şi 14.

Mai amintim că sunt 2.162,74 de norme pentru titulari, 658,27 pentru suplinitorii calificaţi, 39,95 pentru suplinitori în curs de calificare, 35,91 pentru suplinitori necalificaţi şi 72,31 de norme aferente conducerii (parte degrevată).

Să trecem la situaţia existentă la nivelul localităţilor din Ialomiţa.

De la 10 la 14, în mediul urban

Precizăm că ne referim la numărul de posturi retribuite, ceea ce justifică apariţia unor cifre după virgulă (se practică şi plata cu ora).

În Slobozia, sunt 939 de posturi, pentru 9.921 de preşcolari şi elevi, ceea ce înseamnă o medie de 10,56 de copii pentru fiecare post retribuit. Este media cea mai scăzută pentru mediul urban.

La Urziceni, pentru cei 4.635 de copii sunt 413 posturi (11,22), iat la Feteşti, sunt retribuite 493,25 de posturi, pentru 7,107 copii (14,4 copii/post). La Ţăndărei, frecventează unităţile de învăţământ 2.710 copii, iar numărul de posturi este de 218,87 (12,38), iar la Amara, sunt 57,53 de posturi pentru 842 de copii (14,63). O medie de 14,37 copii/post se înregistrează la Fierbinţi (1.121 de copii, 78 de posturi), în timp ce, la Căzăneşti, sunt 51,98 de posturi pentru 563 de copii (10,83).

În rural, de la 8 la 23

Dacă în mediul urban diferenţele sunt mai mici, în mediul rural se porneşte de la 8 copii şi se ajunge la 23 (ne referim la numărul total de copii şi posturi valabile la nivelul unei localităţi, nu la nivelul unei unităţi de învăţământ). Cum se poate ca, într-o localitate, să fie nevoie doar de un post plătit pentru 8-10 copii, în timp ce în alte localităţi numărul de copii depăşeşte 15, credem că nu pot explica nici măcar liderii de sindicat. Dar s-ar lupta pentru păstrarea fiecărui post în parte, chiar dacă sunt şcoli cu 3-4 angajaţi, în timp ce frecventează şcoala doar 10 copii. Se preferă păstrarea locurilor de muncă, indiferent de consecinţe, cu toate că ar fi mult mai rentabil financiar să se comaseze aceste unităţi, iar copiii să fie transportaţi la o altă şcoală. Şi nu este vorba doar de plata salariilor în astfel de cazuri, ci şi de banii cheltuiţi de administraţiile locale pentru întreţinerea clădirilor, pentru plata utilităţilor, igienizări, modernizări, reabilitări, etc.

Exemple de localităţi unde numărul de copii raportat la numărul de posturi retribuite este foarte mic, comparativ cu alte comune din judeţ.

• 8,34 de copii/post, la Sfîntu Gheorghe (192 de copii, 23 de posturi);

• 9,38 la Moldoveni (122 de copii, 13 posturi);

• 9,79 la Armăşeşti (692 de copii, 70,65 posturi);

• 10,42 la Stelnica (198 de copii, 19 posturi);

• 10,82 la Cosâmbeşti (157 de copii, 14,5 posturi);

• 10,65 la Giurgeni (175 de copii, 16,42 posturi);

• 10,8 la Valea Măcrişului (227 de copii, 21 posturi).

De cealaltă parte, sunt şi comune în care, la acelaşi număr de posturi, numărul de copii de dublează sau chiar se triplează:

• 14,1 la Sineşti (343 de copii, 24,31 posturi);

• 14,14 la Gheorghe Lazăr (309 de copii, 21,85 posturi);

• 14,32 la Traian (487 de copii, 34 posturi);

• 14,39 la Coşereni (545 de copii, 37,87 posturi);

• 14,8 la Balaciu (385 de copii, 26 posturi);

• 15,36 la Roşiori (389 de copii, 25,31 posturi);

• 16,15 la Albeşti (333 de copii, 20,61 posturi);

• 16,68 la Valea Ciorii (261 de copii, 15,64 posturi);

• 17,53 la Făcăeni (826 de copii, 47,11 posturi);

• 23,37 la Bărbuleşti (1.059 de copii, 45,3 posturi).

Cheltuieli tot mai mari

Surse din Inspectoratul Şcolar susţin că s-a majorat semnificativ cheltuiala anuală pentru un elev. În trei ani, s-a ajuns de la vreo 14 milioane de lei la peste 17 milioane de lei vechi.

Cu adevărat vor avea probleme consiliile locale, după aprobarea noului Cod al Educaţiei. Prin acest act normativ, responsabilitatea pentru modul în care funcţionează unităţile la nivelul unei localităţi va fi mutată la administraţiile publice locale. Şi cum banii de la bugetul de stat vor veni în funţie de numărul de levi, şi nu de numărul de posturi plătite la această dată, este clar că vor fi cazuri în care, din bugetele locale, nu se vor putea acoperi diferenţele dintre ceea ce alocă Guvernul şi necesarul pentru actuala grilă de salarizare. Şi când vor lua în calcul şi ceea ce cheltuiesc deja pentru întreţinerea clădirilor, singura măsură poate fi doar comasarea unităţilor de învăţământ. Numai că o asemenea soluţie va însemna şi o restructurare de personal, ceea ce va provoca, iarăşi, reacţia sindicatelor. A liderilor de sindicat care nu aud când se vorbeşte de nivelul scăzut al calităţii actului educaţional în multe dintre şcoli; care nu scot un cuvânt când, dintr-o clasă, foarte puţini elevi trec examenele naţionale şi care văd orice, mai puţin evaziunea fiscală făcută de multe dintre cadrele didactice, care refuză să-şi declare veniturile obţinute de meditaţii…

Daniela ISTRATE

Lăsați un mesaj