Acadea legislativa

0

Articolul 115 din Constitutia Romaniei, alin 4 prevede: „Guvernul Romaniei poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acesteia”. Prin urmare, OUG nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice ar avea temei legal si nu un temei oarecare, ci unul solid chiar. Mai mult, titulatura acesteia prin care se evidentiaza imbunatatirea activitatii administrative sugereaza in felul ei si urgenta elaborarii unui astfel de act normativ. Pentru ca, in conditiile actuale, orice schimbare produsa in orice domeniu, schimbare benefica desigur, mai ales in administratie – sector esential in gestionarea si coordonarea treburilor publice si, implicit, banilor publici – intra chiar in logica masurilor iminente de batalie pe frontul atat de periculos si atat de imprevizibil al crizei. 

Iata, cuvant cu cuvant, preambulul acestei ordonante: „Avand in vedere necesitatea eficientizarii activitatii institutiilor si imbunatatirii actului managerial in conditiile reducerii cheltuielilor bugetare, luand in considerare opiniile si recomandarile Comisiei Europene si ale organismelor financiare internationale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, este necesara adoptarea unei politici de restrangere a cheltuielilor bugetare si de abordare mai prudenta a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanta in organizarea si coordonarea unor autoritati si institutii publice./ in considerarea faptului ca aceste elemente vizeaza interesul general public si constituie situatii de urgenta si extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, in temeiul art 115 alin (4) din Constitutia Romaniei republicata Guvernul Romaniei adopta ordonanta de urgenta” 

In fapt, ordonanta viseaza cu totul si cu totul altceva decat ceea ce sta scris in preambulul cu pricina. Vizeaza numirea directorilor unitatilor deconcentrate pe criterii politice. Sigur ca performanta manageriala asigura si performanta institutionala, dar nici una, nici alta nu are si nici nu poate avea vreo legatura cu (cu-cu!) culoarea politica. Adevar ce-l exprima cu claritate si temei juridic o lege deja existenta, lege actualizata nu mai tarziu decat anul acesta, si anume Legea nr. 188 privind Statutul functionarilor publici. Lege ce pecetluia asigurarea unui serviciu public stabil, profesionist, transparent si impartial, in interesul cetatenilor, precum si al autoritatilor si institutiilor publice din administratia centrala si locala. 

Povestea „directorului coordonator” instituit de actuala ordonanta pe baza acelui „proiect de management” prin care se asigura „aplicarea Programului de guvernare” nu-i decat poveste, pentru ca orice conducator de institutie, sub orice regim s-ar afla el, trebuie sa se supuna legii, in primul rand, pentru ca si Guvernul insusi isi construieste Programul tot pe baza legii. Lege de care trebuie sa tina cont si in cazul dispozitiilor date in teritoriu. Or, Legea functionarilor publici era mai mult decat clara in ceea ce priveste performanta institutionala. 

Prin urmare, scopul ordonantei – care e departe de a fi un act normativ in adevaratul inteles al cuvantul, cel mult o acadea legislativa… – a fost si ramane numirea sefilor institutiilor deconcentrate dupa culoarea politica a celor de la putere si cu asta basta. Din acest punct de vedere, liderul PSD a fost mai corect, daca poate fi vorba de corectitudine in toata „mascarada” asta, spre a-i folosi propriul cuvant. Sa vedem pe unde (si cum) scoate camasa liderul PD cu mentinerea punctului sau de vedere, pentru ca mai marele sau i-a sugerat sa se mai gandeasca l-a pasul (deja) facut… 

 Ion ALECU

Lăsați un mesaj

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.