Printre acestea, se regăseau prevederi referitoare la grosimea sicrielor şi dotarea acestora cu epurator ecologic, îmbrăcarea morţilor în haine biodegradabile şi interzicerea priveghiului acasă, în favoarea capelelor autorizate. Într-un final, însă, s-a dovedit că totul era doar un mit… european, ce-i drept… Românii au răsuflat uşuraţi… O înmormântare tradiţională era şi-aşa destul de scumpă, d-apoi una în stil european…
Chiar aşa, revenind la zilele noastre, aşa cum sunt, atâtea câte (mai) sunt, să încercăm împreună, în rândurile următoare, să vedem ce costuri presupune de fapt o înmormântare… Trebuie spus, însă, de la bun început că, în încercarea de a reduce costurile, ajngând cu ele la minim, am luat în calcul o înmormântare, urmată de o pomană pentru sufletul celui decedat, pomană care, prin prisma neajunsurilor financiare ale familiei celui decedat, ar urma să aibă loc acasă, nu la restaurant, 30 de persoane urmând a aduce un ultim omagiu celui decedat…
Şi ajutorul „dispare”
Alergătura începe cu…, probabil, Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa… Nu de alta, dar ajutorul de înmormântare, în cuantum de 1.702 lei, nu este deloc unul de neglijat, în condiţiile în care vântul suflă cu putere prin buzunarele rudelor răposatului…
Următorul drum?! DADP-ul, acolo unde bărbaţii, apropiaţi, sau rude ale decedatului, se vor lovi de primul obstacol: vor trebui să scoată din buzunar aproximativ 530 de lei, sumă reprezentând taxele percepute pentru: înhumare, săpatul unei gropi simple, concesiunea unui loc de veci, găzduirea decedatului în capelă şi transportul acestuia de la capelă la locul de înmormântare, precum şi amenajarea şi întreţinerea mormântului.
Sute de lei pe cele de veci
Odată achitate taxele respective, încep sesiunile de „cumpărături” din unităţile de profil. Aici, sute de lei dispar din portofel „cât ai zice peşte”. Nu este timp nici măcar pentru mirare… Cel mai ieftin sicriu, cel mai ieftin set de înmormântare şi, totodată, cea mai puţin costisitoare cruce de lemn costă 210 lei, 40 de lei şi, respectiv, 31 de lei… Doliul de perete, însă, şi doliul de piept fac ca suma totală să atingă 300 de lei…
Totuşi, cheltuielile nu se opresc aici… Alţi aproximativ 110 lei se duc pe: 12 batiste, 10 prosoape, 10 farfurii, 10 căni şi tot atâtea furculiţe, o cutie de bolduri, 2 kilograme de lumânări, un set de lumânări pastilă, 5 candele şi tot atâtea iconiţe şi 2-3 pliculeţe de tămâie…
Lăsând în urmă atât magazinele de profil, cât şi sute de lei aferente cheltuielilor, rudele sau apropiaţii decedatului îşi îndreaptă tăcut paşii spre Casa Domnului, acolo unde taxa de înmormântare este de 50 de lei, iar popa şi dascălul/dascălii vor însemna alţii aproximativ 500 de lei.
Pomană cu buget minim
În timp ce bărbaţii vor încerca să negocieze închirierea unui maxi-taxi pentru transportul din ziua înmormântării (de la 100 de lei, tariful „normal”, nu vor reuşi să ajungă decât pe la 80 de lei, atât!), femeile îşi vor rătăci privirile îndurerate printre rafturile pieţelor, magazinelor, supermarketurilor, etc… Ele au în grijă pomana de sufletul celui decedat şi, din bruma de bani pe care o au la dispoziţie, vor încerca să asigure un meniu decent…
Cu siguranţă nu le va fi uşor, de vreme ce 200 de lei înseamnă numai aperitivul… Ştiţi voi, platourile acelea pe care se vor fi răsfirat câteva feliuţe de salam şi caşcaval, un pumn de măsline, 2-3 roşii şi tot atâţia castraveţi… Câteva ouă umplute cu pateu de ficat vor completa platourile „garnisite”, chipurile, cu 2-3 frunze de salată şi o umbră de ardei gras… Platourile cu aperitiv, suficiente astfel încât fiecare din cele 30 de suflete din casă să guste ceva de… sufletul răposatului, se vor rătăci, la un moment dat, printre cele câteva sticle ponosite de ţuică, vin, suc şi apă minerală… Cele mai ieftine soiuri de pe piaţă…
Îndurerate, femeile îşi vor continua goana inertă, alunecând pe lacrimi secate… Aperitivului i se alătură nelipsitele sarmale şi veşnicul pilaf… Dintr-un foc, circa 250 de lei se transformă imediat în carne tocată, varză, orez, bulion, ulei, ceapă, ardei, condimente şi pulpe de pui…
Taxa pe dric…
Cumpărăturile nu se încheie, însă, înainte ca femeile să se asigure că vor reuşi să încropească 2 colive (20 de lei), să facă 44 de pacheţele simple, mărul şi napolitana fiind „sfinte” în asemenea împrejurări (40 de lei)…
Ultimii bănuţi, 75 de lei, se duc pe 2 rânduri de capete de înmormântare şi 5 cozonaci…
Între timp, în drumul spre casă, bărbaţii, după ce vor fi tocmit dricul, cu 50 de lei/oră, se vor opri la magazinul de lângă bloc… Nu se ştie niciodată când mai e nevoie de o cafea, un vin, o ţuică, un suc sau o apă… Noaptea e lungă şi priveghiul şi mai lung… Aşa că 80 de lei în sus sau în jos oricum nu prea mai contează… Noroc cu vecinul de la magazin, care e băiat bun şi trece totul pe caiet, până ce datoria se va acoperi… Pe scurt, pe de o parte avem ajutorul de înmormântare, în valoare de 1.702 lei, iar, pe de altă parte, cheltuielile minime, ce se ridică la 2.335 de lei, având în vedere că dricul a fost închiriat pentru două ore…
La sfârşit, pentru comparaţie sau, după caz, alternativă, o incinerare costă aproximativ 700 de lei, cam tot atât cât presupune înmormântarea cazurilor sociale… Cu toţii, însă, ar putea rămâne morţii nimănui… Iar asta, întrucât viaţa nu este nimic altceva decât o „moarte ascunsă”…
Cristi Suca