Într-un dosar penal tergiversat de 10 ani, Negură, fostul director al SNIF Ialomiţa, judecat pentru dispariţia a 14.426 de ţevi de irigaţii

1

• Arthur Negură, fostul director al Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare Ialomiţa, este judecat de 3 ani pentru dispariţia a 14.426 de conducte din aluminiu folosite la irigaţii în Vrancea • dispariţia conductelor a avut loc în anul 2000, dosarul fiind instrumentat/tergiversat de Parchetul Vrancea • abia în 2007, Negură a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a 4 infracţiuni la Judecătoria Focşani • această instanţă îl pedepseşte pe Negură cu suspendare, parchetul făcând apel • în 2008, dosarul ajunge la Tribunalul Iaşi care dispune rejudecarea şi trimite cauza la Judecătoria Iaşi, unde se află şi în prezent.

În anul electoral 2000, cică ar avea legătură – un transport de ţevi de irigat, care trebuia să ajungă la Slobozia, s-a pierdut pe drum, dispărând ca în Triunghiul Bermudelor. Valoarea ţevilor de aluminiu, la vremea respectivă, era de peste un miliard de lei vechi. Potrivit documentelor interne ale Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare Vrancea, ţevile de irigaţii trebuiau să ajungă în evidenţa SNIF Ialomiţa. Însă, conducerea de atunci a SNIF Ialomiţa, directorul Arthur Negură, a făcut nişte vrăji mai ceva ca Samantha, iar ţevile nu au mai ajuns în Ialomiţa. Şase ani le-a luat procurorilor să se dezmeticească şi să dea de urma ţevilor de irigaţii dispărute; astfel, rechizitoriul a fost finalizat de procurori în 2006, fiind lesne de înţeles că în spatele dispariţiei ţevilor ar fi persoane mult mai influente, care acum ar trage sforile pentru ca cei patru inculpaţi trimişi în judecată să scape prin prescripţia faptelor.

La vremea respectivă, o parte dintre cei care lucrau în SNIF la acea dată spuneau că o parte din banii obţinuţi din valorificarea ţevilor din aluminiu ar fi fost folosiţi în campania electorală a PSD din 2004.

Însă, informaţia nu apare şi în dosarul penal, ca destinaţie a banilor obţinuţi din valorificarea ţevilor, nici măcar ca declaraţie a vreunui martor sau a vreunui inculpat.

4 infracţiuni pe cap de inculpat

În aprilie 2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a finalizat ancheta într-un dosar aflat de aproape cinci ani la organele de cercetare penală şi care privea modul cum a fost efectiv furat sistemul de irigaţii din Vrancea, care a aparţinut fostelor CAP-uri. Potrivit celor reţinute de procurori în rechizitoriul întocmit, afacerea s-a derulat în numai 38 de zile: sustragerea întregului sistem zonal de irigaţii din judeţul Vrancea s-a realizat în perioada 9.11.2000 – 18.12.2000. Prin rechizitoriul din 4 aprilie Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a dispus trimiterea în judecată a patru persoane şi scoaterea de sub urmărire penală a încă şapte persoane. Emilian Arthur Negură, director SNIF Ialomiţa la vremea respectivă, este acuzat de complicitate la delapidare, fals intelectual în înscrisuri oficiale şi uz de fals, constând în aceea că în calitatea sa de director, în înţelegere cu Marcel Coman (angajat SNIF Ialomiţa, care a decedat în 2005) a înstrăinat cantitatea de 14.426 conducte de aluminiu transferate de la fostul Sistem Zonal de Îmbunătăţiri Funciare Vrancea în valoare de 1.076.704 lei; pentru a acoperi ilegalităţile a întocmit mai multe acte false.

Ioan Nicolau, ex-director economic SNIF Ialomiţa, este acuzat de complicitate la delapidare, fals intelectual în înscrisuri oficiale şi uz de fals, în sarcina sa reţinându-se aceleaşi fapte ca şi ale lui Negură.

Ţevile sustrase au ajuns la Marian Brebeanu, administrator al SC Regiflor SRL Vărăşti – jud. Giurgiu, acesta fiind acuzat de complicitate la delapidare, în sarcina sa reţinându-se faptul că în lunile noiembrie – decembrie 2000, în înţelegere cu Marcel Coman, Emilian Negură şi Ioan Nicolau, a ridicat de la SNIF Vrancea cantitatea de 14.426 conducte din aluminiu în valoare de 1.076.704.000 lei, pe care le-a valorificat.

Ţeapă premeditată

În anul 1991, Sistemul Naţional de Îmbunătăţiri Funciare – sucursala Vrancea a preluat pe bază de protocol echipamentul de udare (irigaţii) de la fostele CAP-uri. În perioada 1999 – 2000, SNIF Vrancea, prin reorganizare a trecut în subordinea SNIF – sucursala Buzău, devenind Sistem Zonal de Îmbunătăţiri Funciare (SZIF), unitate fără personalitate juridică. SZIF Vrancea era condus de directorul tehnic Romeo Radu şi de contabila Liliana Anişoara Dumitru – director economic. La Buzău conducerea SNIF era asigurată de directorul tehnic Nicolae Mărăcine şi de directorul economic Anghel Gheorghe. Astfel, directorul SZIF Vrancea, Romeo Radu a făcut un referat prin care aducea la cunoştinţa Sistemului Naţional de Îmbunătăţiri Funciare – sucursala Buzău faptul că echipamentele de irigaţii ar fi avut durata de funcţionare mult depăşită ceea ce ar fi dus la o uzură avansată în special a conductelor de transport. Ţinând cont de aceste aspecte Romeo Radu propunea conducerii SNIF Buzău scoaterea acestora din funcţiune. În sprijinul său Radu preciza în adresa trimisă faptul că repunerea în funcţiune ar costa SNIF circa 12 miliarde de lei, iar instituţia nu ar fi dispus de această sumă de bani. În urma unei prime inventarieri au rezultat 10.000 de bucăţi conducte de transport. Printr-o altă adresă se solicita SNIF Bucureşti valorificarea acestora ca deşeuri. Or, potrivit OG 112/2000 pentru scoaterea din funcţiune în vederea valorificării a activelor corporale, în cazul nostru echipamentele de irigaţii, care la data respectivă făceau parte din domeniul public al statului, era nevoie ca acestea să fie trecute în domeniul privat al statului. Lucru care nu se putea face decât printr-o hotărâre de guvern care nu a fost niciodată dată. De altfel, procurorii vrânceni au stabilit că la Buzău a fost organizată în grabă  o licitaţie pentru conductele din Vrancea şi care avea drept scop satisfacerea unor interese personale.

Preţul de plecare era de 520.000.000 lei vechi. La licitaţie participă Georgeta Mateiu, directoare a SC Remat SA Vrancea, care oferă un preţ de 16.000 lei kg, peste preţul de pornire. Se pare că apariţia directoarei Remat Vrancea a dat peste cap planurile combinatorilor. Licitaţia a fost brusc anulată ca urmare a unei convorbiri telefonice ce a avut loc între Constantin Ştefan, ex – directorul SNIF Bucureşti şi ex-directorul SNIF Buzău. Totodată, şeful SNIF Bucureşti de atunci trimite la acel moment un fax la Buzău prin care certifică anularea licitaţiei, dar dispune să se facă transferul conductelor de aluminiu la SNIF Ialomiţa. Motivul oficial invocat este faptul că aceste conducte ar urma să fie utilizate acolo la repararea aripilor de udare din dotare pentru folosirea eficientă în campania de irigaţii din 2001 din Ialomiţa. „Aceste acte întocmite în cronologia lor au prefigurat sustragerea întregului sistem zonal de irigaţii din judeţul Vrancea în perioada 9.11.2000 – 18.12.2000″, se concluzionează în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

Pedepse cu suspendare pentru foştii şefi din Ialomiţa

În timpul cercetărilor s-a stabilit faptul că Arthur Negură şi Ioan Nicolau – şefii SNIF Ialomiţa au dispus ca aproape 1.000 de conducte de aluminiu provenite din Vrancea să nu fie înregistrate în gestiune. Aceste conducte au fost direcţionate direct către afaceristul Marian Brebeanu, la fel ca şi altele. Spre exemplu, 12.455 ţevi din aluminiu au fost ridicate în zilele 10-11 noiembrie de către învinuitul Marcel Coman de la SNIF Vrancea. În loc să fie duse la SNIF Ialomiţa, ţevile au ajuns în comuna Vărăşti – jud. Giurgiu, acestea fiind depozitate pe un teren aparţinând tatălui lui Marian Brebeanu.

În 2007, Judecătoria Focşani pronunţă o sentinţă care a fost atacată cu apel la Tribunalul Vrancea. Inculpaţii au primit pedepse cu suspendare la toate capetele de acuzare şi de acolo au obţinut strămutarea la Tribunalul Iaşi. Aici soluţia dată la Focşani a fost desfiinţată, dosarul fiind trimis la Judecătoria Iaşi pentru rejudecare, instanţă la care se află şi în prezent. Prin urmare, „destinul“ acestui dosar este tragic, va ajunge pe un raft în arhivă, unde se va pune praful pe el. În schimb, inculpaţii rămân cu vilele şi cu maşinile obţinute din intensa lor activitate.

Elena Georgescu, Jurnalul de Ialomiţa

1 comentariu

Lăsați un mesaj

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.