Altfel spus, criza isi vede de-ale ei, in timp ce politicienii isi vad de-ale lor. Nestingheriti de criza. Ba chiar ajutati de aceasta. Ajutati, in momentele in care acestora li se cere, bunaoara, sa-si respecte promisiunile din campania electorala. Nestingheriti, in conditiile in care, firesc, acestora li se acorda increderea in a se bate, cum se spune, cu criza, beneficiind, in felul acesta, si de o mult mai larga miscare in luarea deciziilor.
Numai ca deciziile politicienilor nostri sunt luate dupa chipul si asemanarea lor, nu dupa chipul crizei si lipsa ei de asemanare, ca sa zic asa, pentru ca ea, oricum, difera de la tara la tara. Difera de la om la om, darmite de la tara la tara. Pentru ca, nu-i asa, una e sa ajungi sa cumperi o paine cand din 10 lei, pe care i-ai avut in buzunar, ti-au mai ramas 5 lei si alta e cand ai avut in buzunar 10.000 si ai mai ramas cu 5.000, nu?
Prin urmare, nu este cazul sa cerem coerenta sau, Doamne fereste, logica in luarea deciziilor cu pricina. Pentru ca, avand o astfel de pretentie, nesabuita, nu am face altceva decat sa ne arogam dreptul de a patrunde in mintea politicienilor nostri, minte care este mult mai complicata si mai incalcita decat aceasta banala si trecatoare („deocamdata”, in limbaj prezidential) criza.
Va amintiti, desigur, ca in urma cu ceva vreme premierul ne vorbea despre imprumutul de pe piata interna pentru plata salariilor si a pensiilor, ceea ce evidentiaza grija guvernamentala, dar si ingrijorare generala in ceea ce priveste evolutia crizei. Ei bine, mai zilele trecute, prin aceeasi voce a premierului, Guvernul care s-a imprumutat pentru acordarea salariilor si pensiilor, se anunta, de data aceasta el insusi, garantul unor imprumuturi bancare. Adica, saracul de ieri, care nu avea bani nici pentru o paine, vine astazi mandru, fudul chiar si indeamna romanul fara adapost sa mearga la banca, sa ia bani cu imprumut ca el va garanta acel imprumut. Cand, cum, nu conteaza, conteaza garantia. Caci nu e vorba de o garantie oarecare, ci de garantie guvernamentala. Pai, stiti de unde are Guvernul bani? Ati ghicit! Tot de la dumneavoastra. Adica, de la cei care urmeaza sa se imprumute la banci… Dar ceea ce conteaza cu adevarat este mesajul. Conjugarea verbului a sprijini, a ajuta, a fi alaturi, a fi impreuna…
Singurul preocupat de criza si mai putin sau deloc de politica pare sa fie Presedintele. Care nici nu vrea sa auda de candidatura pentru un nou mandat. Iar in ceea ce priveste eventuala sa revenire la presedintia partidului, nici atat. Pentru ca, in eventualitatea aia, nu vrea sa mai auda nici de partid macar. „Deocamdata – spune Presedintele unor ziaristi – avem criza, avem europarlamentare. De asta va arde acum?” Replica prezidentiala a fost data intr-un spatiu mioritic, la propriu, unde pe un deal se scrisese cu trupuri de oaia B-U-C-O-V-I-N-A. Daca ne gandim ca nu demult Presedintele a participat la o alta sarbatoare specifica, sa-i zic asa, la Sambra Oilor, iar acum il vedem la tunsul oilor, se isca totusi intrebarea de unde si pana unde o astfel de atractie? Sa fie vreo legatura intre atractia multimii si atractia turmei…
Ion ALECU